Grădina cu oameni Cișmigiu  / Ornitologie / Păsările din Cișmigiu

Cișmigiul și păsările lui

Majoritatea păsărilor sălbatice ce pot fi observate în parcul Cișmigiu se pot întâlni cu ușurință în orice spațiu verde, grădină sau parc din majoritatea orașelor din România. Acestea tolerează prezența omului și se adaptează în funcție de condițiile de mediu pe care le au la dispoziție. La prima vedere, porumbelul domestic este de departe pasărea cu cel mai mare efectiv în parcul Cișmigiu, cu toate că acesta nu este pasăre sălbatică.

Din punct de vedere fenologic (sezonier), speciile de păsări din Cișmigiu pot fi împărțite în două categorii: sedentare (nu părăsesc teritoriul de cuibărit în perioada rece a anului) și migratoare. Acestea din urmă iernează în țările din sudul României. În timpul primăverii și al verii poate fi întâlnit un număr mai mare de specii de păsări comparativ cu perioada toamnei sau a iernii. Drepnelele negre (Apus apus), rândunelele (Hirundo rustica), muscarii suri (Muscicapa striata) și măcălendrii (Erithacus rubecula) sunt doar câteva specii care frecventează parcul Cișmigiu în perioada caldă a anului. În timpul migrației de primăvară și toamnă pot fi întâlnite și alte specii de păsări care sunt prezente doar în trecere, folosind habitatele prezente în parc pentru odihnă și hrană.

Rândunica (Hirundo rustica),  (Foto: Alexandra Ion)

Tufișurile din parcuri reprezintă un loc ideal pentru odihna păsărilor, cât și zonă de protecție față de potențiali prădători (păsări răpitoare, pisici domestice etc). Aici pot fi observate specii cuibăritoare sau cele care se află în trecere, precum silviile, muscarii și pitulicile.

Arborii din Cișmigiu sunt un suport ideal pentru toate speciile de ciocănitori prezente în parc, cât și pentru păsările ce cuibăresc în scorburile acestora (pițigoi, vrăbii, țicleni).

Muscar sur (Muscicapia striata) (Foto: Alexandra Ion)

Probabil cele mai cunoscute păsări din mediul urban sunt ciorile și vrăbiile. Ciorile (Corvus frugilegus) folosesc parcul Cișmigiu ca loc de odihnă peste noapte în perioada caldă a anului. În general sunt disprețuite de oameni pentru zgomotul produs, cu toate că ele sunt niște sanitari de top în natură.

Cioara (Corvus frugilegus) (Foto: Alexandra Ion)

Printre cele mai întâlnite și cunoscute păsări de talie mică este vrabia de casă (Passer domesticus). Este o specie prolifică, ce poate crea cu ușurință două generații de pui pe an. Cuibărește sub streașină, în crăpăturile clădirilor, dar și în scorburi abandonate. Este o pasăre foarte socială. Vara se hrănește majoritar cu semințe, dar este o specie oportunistă și poate fi întâlnită adeseori căutând hrană în resturi menajere sau tomberoanele pentru salubrizare. Pe lângă rolul de sanitar, servește ca sursa principală de hrană pentru potențialii răpitori  de talie mică ai păsărilor din mediul urban.

Pițigoi albastru (Cyanistes caeruleus)

În timpul cuibăritului, majoritatea speciilor de păsări își apără și ocrotesc cuibul și teritoriul. Dintre acestea, printre cele mai protectoare păsări este măcăleandrul (Erithacus rubecula). Este o pasăre de talie mică, cu fața și pieptul de culoare portocalie, deseori întâlnit în zonele urbane. Masculul hrănește femela pentru curtare, apoi aceasta construiește cuibul pe teritoriul său.

 
Macaleandru (Erithacus rubecula), sursa imagine: Alexandra Ion

Multe specii de păsări ce fac parte din familia sturzilor (Turdidae) pot fi auzite pe înserat primăvara și vara. Sunt păsări de mărime medie. Cel mai comun reprezentant este mierla (Turdus merula), cu penaj maroniu închis (femele) și negru (masculi). Sunt specii insectivore, dar consumă și nevertebrate și fructe. De obicei se hrănesc la nivelul solului. Alte specii prezente din această familie sunt sturzul cântător (Turdus philomelos) și sturzul de vâsc (Turdus viscivorus).

Dintre păsările de talie mică, pițigoiul mare (Parus major) este specia care poate fi găsită în orice parc din România. Pasăre relativ sedentară, în condiții prielnice nu părăsește teritoriul. Cuibărește în scorburile copacilor. Are un regim alimentar variat, vara consumând insecte, nevertebrate mici, diferite tipuri de semințe. În timpul iernii este un vizitator fidel al hrănitorilor artificiale. Ruda apropiată a acestuia este pițigoiul albastru (Cyanistes caeruleus), de asemenea o pasăre comună în parcuri și grădini. Aceste două specii au un penaj viu colorat și se bucură de multă apreciere din partea persoanelor care oferă iarna de mâncare păsărilor. În lipsa hranei, pițigoii părăsesc teritoriul în căutarea altor zone cu resurse nutritive. Sunt păsări foarte active, care consumă multă energie în timpul iernii. Pentru compensarea acesteia, pițigoii sunt mari consumatori de produse bogate în grăsime: semințe de floarea soarelui, miez de nucă, slănină crudă și diferite fructe.

Mierla (Turdus merula), foto: Alexandra Ion

martie 2018


Paul Țibu

este biolog și ornitologia i-a captat interesul încă din 2007. Este mai tot timpul plecat prin țară pentru studii ale faunei și este inelator acreditat din 2012. Face parte din echipa Societății Ornitologice Române și este ocazional voluntar la Grupul Milvus. În Grădina cu Oameni ghidează locuitorii și vizitatorii Cișmigiului în tainele relației cu păsările sălbatice din mediul urban.

TOP