Despre Albine

Beneficiile Apiculturii

Apicultura, acea activitate de creștere a albinelor melifere – cum am putea-o defini simplist, are două beneficii majore, ambele de o importanță covârșitoare, pentru organismul uman pe deoparte și pentru „organismul planetar”, pe de cealaltă parte.

Primul dintre acestea este reprezentat de „produsele stupului” hrană vie cu care organismul uman se hrănește și este obișnuit de mii de ani și care prin calitățile lor deosebite au dat naștere, încă din vechime, unei terapii alternative – apiterapia. Aceasta își aduce cu succes aportul la menținerea stării de sănătate a organismului uman și chiar de ameliorarea a multor afecțiuni, de multe ori ca ultimă soluție.

Nu este deloc greu să ne imaginăm cum pot micile insecte – albinele melifere – să ne ofere aceste minunății denumite generic „produsele stupului”, dacă înțelegem cum sunt produse acestea, având ca sursă directă plantele din jurul unei stupine. Dacă ținem cont că albina are o rază de zbor de aproximativ 3 km, atunci când își caută hrana, aceasta poate acoperi o suprafață de peste 2.800 de hectare pe care se regăsesc o multitudine de plante, majoritatea medicinale. Practic, albina nu face altceva decât să concentreze potențialul vindecător al acestor plante în stup și să ni-l ofere atunci când există surplus față de necesitățile familiei de albine. Sunt și ani în care foarte puține produse pot fi recoltate, dar în general o familie de albine bine îngrijită produce mult peste nevoile sale (în jur de 100 kg miere consumă o familie de albine în decursul unui an) astel încât putem beneficia și noi de această adevărată farmacie a naturii.

Miere

Mierea, de pildă, este principalul motiv pentru care oamenii au început să crească albine și cel mai cunoscut produs al stupului. Aceasta nu este nimic altceva decât nectarul din florile plantelor melifere, și medicinale în majoritatea cazurilor, care este adus de albine lucrătoare în stup, unde printr-un proces complex albinele îl transformă prin ventilație și adăugare de enzime în produsul pe care îl cunoaștem noi. Mierea este un aliment complex, „predigerat”, pentru asimilarea căruia organismul uman nu mai este nevoit să facă eforturi enzimatice, fiind ușor asimilat de corp.

Avem apoi polenul, un aliment natural complet și complex care nu ar trebui să lipsească din alimentația unui om interesat de sănătatea și starea sa de bine. Fiind o importantă sursă naturală de proteină, ar trebui să fie introdus mai ales în alimentația copiilor. Polenul este cules de albinele lucrătoare, specializate pe cules de polen, de pe anterele plantelor polenifere. Infimele particule de polen sunt culese de albine cu ajutorul mandibulelor sau prin perierea perișorilor fini de pe tot corpul albinei, la care aceste particule aderă. Practic, după ce albina își încarcă perișorii cu micile particule, le perie folosind piciorușele din față, le umectează cu puțină miere, le modelează și le depozitează apoi pe pintenii de pe picioarele din spate, pentru a le transporta sub formă de mici granule, către stup.

Polen

În stup, granulele de polen sunt preluate de alte albine și depozitate în celulele de ceară ale fagurelui, bine presate pentru a fi scos tot aerul din celulă După o vreme, sub acțiunea enzimatică și trecând printr-un proces de fermentație anaerobă, polenul este transformat în păstură, fiind astfel pregătit pentru a fi digerat și asimilat foarte bine, atât de organismul albinelor cât și de organismul uman. Acest proces de transformare al polenului în păstură, distruge „cămașa de apărare” a celulei de polen, numită exină, eliberând astfel calea substanțelor extraordinar de benefice, spre a fi asimilate de organismele noastre.

Sunt multe produse pe care albinele ni le oferă și este greu să facem un clasament al acestora ținând cont de beneficii, asta pentru că și nevoile noastre sunt diferite în momente diferite. Propolisul trebuie menționat și el printre locurile fruntașe(,) pentru că este de un ajutor fantastic în foarte multe cazuri. Este cules de albinele lucrătoare, culegătoare de propolis, în zilele călduroase, de pe mugurii și axilele frunzelor anumitor copaci. La noi în țară sunt aproximativ 20 de specii de arbori care reprezintă sursă de cules pentru propolis (plop, arin, conifere, sălcii, pruni, etc). Substanța rășinoasă și puternic aromată culeasă de albine din natură, este adusă în stup și folosită pentru dezinfectarea stupului, pentru izolarea și fixarea diferitelor componente, fiind un apărător perfect împotriva mucegaiurilor, microbilor sau chiar a dăunătorilor de dimensiuni mai mari, care odată intrați în stup, nu mai pot fi eliminați de albine. Acești dăunători sunt acoperiți cu un strat de propolis, împiedicându-se astfel intrarea lor în putrefacție și infestarea stupului. Proprietățile antimicotice, bactericide și bacteriostatice au un important rol în menținerea stării de sănătate a albinelor. Proprietățile sale apiterapeutice, antivirale, antiinflamatorii, antitoxice, analgezice, regeneratoare, l-au făcut cunoscut încă din antichitate fiind un produs nelipsit, de o foarte mare importanță, în apiterapie.

Ceara, produs secretat de albine, nu poate fi neglijată din topul produselor stupului. Ceara de albine este folosită din vremuri străvechi, date fiind proprietățile sale terapeutice deosebite. Foarte asemănătoare cu grăsimea animală, de fapt un fel de intermediar între grăsimea animală și cea vegetală, ceara de albine, elastică și moale, plastică, insolubilă în apă este folosită frecvent ca vehicul și corector medicamentos în cosmetică, de exemplu. Are deasemenea un puternic efect antibacterian, antifungic, analgezic, antialergic, etc. În lăcașele de cult se ard din vechime lumânări din acest material, datorită efectelor sale relaxante, antistres, care facilitează meditația.

Am putea continua la nesfârșit cu descrierea efectelor terapeutice ale tuturor produselor stupului, în jur de 17 produse cunoscute în apiterapie, dar acest lucru ne-ar face să neglijăm un alt aspect important, poate chiar mai important, al beneficiilor pe care ni le aduce existența albinelor. Este vorba, ați ghicit, de polenizare.

Polenizarea reprezintă, păstrând simplitatea termenilor, procesul prin care polenul este transferat între plante, permițând fertilizarea și reproducerea sexuală a acestora. Există mai multe tipuri de polenizare: polenizarea entomofilă – prin intermediul insectelor, anemofilă – cu ajutorul vântului/curenților de aer, ornitofilă - cu ajutorul păsărilor, hidrofilă sau artificială. Noi ne vom apleca, în articolul nostru, asupra primului tip de polenizare, Polenizarea entomofilă.

Albina

De câteva sute de milioane de ani, de când plantele au apărut pe pământ, natura a creat soluții deosebit de ingenioase pentru ca acestea, lipsite de posibilitatea deplasării, să se poată reproduce. În încercarea de a-și atinge obiectivul suprem, de înmulțire a speciei, plantele au declanșat un „proces de colaborare” cu insectele și au început să secrete nectar – o substanță dulce cu care albinele se hrănesc . În timp ce insecta se hrănește cu nectar, particulele de polen – în general mai mare și mai lipicios decât polenul plantelor care sunt polenizate cu ajutorul vântului – aderă la corpul acesteia și este transportat astfel la altă plantă. Deasemenea, în lupta lor concurențială pentru supraviețuire plantele au dezvoltat tehnici uluitoare de atragere a cât mai multor polenizatori. Plantele, pe lângă secreția de nectar „oferit la schimb” insectelor, emană mirosuri puternice, care mai de care mai parfumate, au forme ale petalelor și culori pastelate în toate nuanțele, tocmai pentru a atrage polenizatorii.

Polenizarea are o deosebită importanță economică, insectele contribuind astfel cu aproximativ 153 de miliarde de euro la economia globală, adică 9% din producția agricolă. Aproximativ 70% din cele mai cultivate specii de plante se bazează, în mare măsură, pe polenizarea insectelor.

Astfel, polenizarea permite plantelor să se reproducă, oferă fructe, semințe și frunze pentru hrană. În acest mod permite existența unei bune părți din flora mediului nostru natural, grădini și parcuri, dovedind astfel imensa importanță pe care insectele, și în special albinele, o au pentru existența și evoluția naturii și a speciei noastre.

Polenizarea produsă de albine este de o importantă covârșitoare, pentru că la rândul nostru să întoarcem serviciile pe care ni le oferă insectele, dezvoltând strategii de protejare pentru ca acestea să își ducă existența în condiții propice. Cu alte cuvinte, este o necesitate să ajutăm albinele, pentru a le permite să ne ajute în continuare.

noiembrie 2018


Marian Stoica

http://www.lastupina.ro
contact@lastupina.ro

Marian Stoica este un apicultor pasionat, care în urmă cu mai mulți ani a întâlnit, din întâmplare, albinele și de atunci acestea fac parte din viața sa și a familiei sale. Este fondator al proiectului "LaStupina.ro” prin care se implică în activități educative și experențiale, de conștientizare privind importanța albinelor pentru mediu și umanitate, dedicate copiilor și adulților.

TOP